Doi doi trei doi

From the land of olives to walnuts,
Aegean Sea to Pontus Axeinus
I am on a journey with thy immortal gaze;
As my heart overflows the boundaries of pleasure
Taking a stroll to pure living of yours;
once in Călărași
hence in your past
in your twenty nine.

Cruising the Beleu on the red bike
Along with
an accordion rapture performed with little fingers,
кнопка – red long ears,
plăcinta – filled with apple.

Ruby burgeoning in Rară Neagră
you, the velvety
in the hushed vineyards,
While Jahallom pervades the air
in the white realms, where
Eugene Onegin was born
200 years ago.

Let our souls couple in Codru
or in a castle in Bulboaca,
An ever young me, in your Atman,
You are the whisper:
„Ale tale buze dulci...”

De la pământul măslinilor la nuci,
Marea Egee până la Pontul Euxin
Sunt într-o călătorie cu privirea ta nemuritoare;
Pe măsură ce inima mea debordează granițele plăcerii
Făcând o plimbare către viața ta pură;
o dată la Călărași
deci în trecutul tău
în ai tăi douăzeci și nouă.

Croazieră la Beleu pe bicicleta roșie
Împreună cu
un extaz de acordeon executat cu degetele mici,
кнопка – urechi roșii lungi,
plăcinta – umplută cu măr.

Rubin înfloritor în Rară Neagră
tu, catifelat
în viile liniștite,
În timp ce Jahallom pătrunde în aer
în tărâmurile albe, unde
S-a născut Evgheni Oneghin
acum 200 de ani.

Lasă sufletele noastre să se cupleze în Codru
sau într-un castel din Bulboaca,
Un eu mereu tânăr, în atmanul tău,
Ești șoapta:
„Ale tale buze dulci...”

01.2022